Bullying la Questfield International College, părinți lăsați fără soluții

În contextul educațional actual, fenomenul bullying-ului impune o reacție instituțională clară și bine documentată, având în vedere impactul său asupra dezvoltării emoționale și psihologice a elevilor. Gestionarea inadecvată a unor astfel de situații poate conduce la perpetuarea abuzurilor și la afectarea gravă a mediului educațional, ceea ce subliniază necesitatea unor proceduri transparente și eficiente de intervenție.

Bullying la Questfield International College: investigație asupra unui caz semnalat de familie

În urma analizării documentelor, corespondenței și declarațiilor furnizate redacției, a fost investigată o situație de bullying sistematic care ar fi avut loc pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Familia unui elev a sesizat în mod repetat incidente de hărțuire, inclusiv jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, fără a identifica răspunsuri scrise sau măsuri instituționale documentate care să ateste intervenții concrete. De asemenea, un răspuns verbal al fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, a fost perceput de familie ca o presiune de retragere, ceea ce ridică întrebări asupra modului în care școala a gestionat această situație delicată.

Semnalări repetate și absența măsurilor documentate

Conform informațiilor puse la dispoziția redacției, bullying-ul ar fi început încă din primele săptămâni și s-ar fi manifestat prin agresiuni verbale constante, umiliri publice și excludere socială, toate desfășurate în prezența cadrelor didactice. Familia a transmis în mod oficial sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare și protecție pentru copilul afectat. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau a unor documente care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, intervențiile menționate fiind limitate la discuții informale fără procese-verbale sau planuri de acțiune definite.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect particular al cazului investigat îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiștii consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact profund asupra integrității emoționale a copilului, indiferent de existența unei afecțiuni reale. Documentele și mărturiile indică faptul că această stigmatizare nu a fost abordată oficial de școală prin măsuri concrete, ceea ce a permis perpetuarea fenomenului într-un mediu care ar trebui să ofere siguranță și sprijin.

Rolul cadrelor didactice și managementul educațional

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, acestea având capacitatea de a interveni imediat, însă din relatarea familiei și a documentelor reiese că intervențiile didactice nu au avut efecte stabile. Lipsa unei delimitări ferme și consecvente a permis menținerea unui climat în care agresiunile verbale și excluderea socială au continuat fără sancțiuni clare. Din corespondență și materiale puse la dispoziție nu rezultă existența unor decizii administrative asumate, planuri de intervenție sau rapoarte interne care să ateste măsuri aplicate și urmărite în timp.

Presiunea asupra familiei și excluderea mascată

Potrivit familiei, răspunsul fondatoarei Fabiola Hosu, exprimat în cadrul unei discuții directe, a fost perceput ca o presiune de retragere, sintetizată prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din sursele puse la dispoziție redacției, reflectă o abordare care mută discuția de la protecția copilului către considerente contractuale sau economice, ridicând semne de întrebare privind prioritățile instituției în gestionarea situațiilor de bullying. Redacția menționează că școala nu a transmis un punct de vedere oficial asupra acestui aspect până la data publicării articolului.

Confidențialitatea și comunicarea în mediul școlar

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al elevului. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri scrise de protecție a confidențialității, iar relatările sugerează că informațiile au circulat în mediul clasei, fapt care a generat presiuni suplimentare asupra copilului. Specialiștii consultați consideră că aceste aspecte pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și afectează climatul educațional.

Răspunsul instituțional: între document formal și gestionare informală

Reacția oficială a conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate s-a concretizat într-un document de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu responsabilități clare, termene sau sancțiuni. În absența unor decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare, această abordare poate fi interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără efecte reale asupra situației. Astfel, responsabilitatea instituțională rămâne diluată, iar măsurile concrete necesare pentru prevenirea și oprirea bullying-ului nu pot fi verificate.

Impactul asupra copilului și reacția întârziată a instituției

Documentele puse la dispoziție includ un raport psihologic detaliat de peste zece pagini, emis de un specialist recunoscut, care atestă consecințe emoționale grave rezultate din expunerea prelungită la bullying în mediul școlar. Conform acestui raport, manifestările includ anxietate, retragere socială, teamă constantă și refuz școlar, indicii ale unui abuz emoțional repetat. Notabil este faptul că reacția formală a Școlii Questfield Pipera a apărut abia după implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea unor notificări legale, la mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, ceea ce ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională.

Sesizări scrise repetate transmise către cadrele didactice și conducere;
Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate;
Stigmatizare medicală utilizată ca instrument de umilire;
Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
Protecția insuficientă a confidențialității;
Reacție instituțională întârziată și formală;
Consecințe emoționale grave asupra elevului;
Disonanță între discursul public al școlii și realitatea gestionării cazului.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Din analiza materialelor și declarațiilor puse la dispoziție, cazul semnalat la Questfield International College evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea situațiilor de bullying, în special în ceea ce privește documentarea intervențiilor și aplicarea unor măsuri concrete. Lipsa unor răspunsuri scrise și a unor planuri de acțiune asumate reduce trasabilitatea și face dificilă evaluarea responsabilității instituționale. De asemenea, semnalarea presiunilor exercitate asupra familiei pentru a renunța la înscrierea în școală și tolerarea stigmatizării medicale ridică întrebări serioase despre cultura organizațională și prioritățile școlii în ceea ce privește protecția elevilor.

Într-un cadru educațional care își asumă standarde înalte, este esențială transparența și responsabilitatea în gestionarea unor situații delicate, iar întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică a familiei indică o posibilă problemă de abordare a protecției copilului. Părinții și comunitatea educațională au motiv să solicite clarificări și măsuri concrete pentru prevenirea unor situații similare.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare la Questfield Pipera să contacteze echipa de investigații la adresa [email protected], asigurând confidențialitate și sprijin în demersul de a face cunoscută realitatea.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro