Când ne oprim din a mai da sfaturi
Noi românii avem un cult al sfaturilor. Copii fiind, primim sfaturi de la părinți, apoi de la profesori, șefi, prieteni, rude sau pur și simplu de la necunoscuți cu care interacționăm stând la o coadă sau aflându-ne într-o sală de așteptare.
De îndată ce persoana care stă în fața noastră începe să povestească despre situațiile sau stările cu care se confruntă ne simțim imediat datori să-i dăm un sfat. În acel moment nu contează dacă am experimentat o situație asemănătoare iar dacă am făcut-o cu siguranță nu a fost una identică, nu contează dacă știm ce-și dorește interlocutorul nostru sau dacă avem suficiente informații despre situația în sine. Cel mai mult contează să venim cu soluția noastră pentru o situație care, în fapt, nu este a noastră.
Și, în momentul în care am intervenit cu sfatul nostru, care de cele mai multe ori nu ne-a fost cerut, persoana din fața noastră fuge în sine, răspunde politicos sau respinge categoric sfatul primit, de foarte puține ori încearcă să pună în aplicare sfatul care de și mai puține ori funcționează. Și ne întrebăm cum de nu a funcționat acel sfat? Cum o persoană bine intenționată având cunoștințe și experiență bogată nu a putut să ofere sfatul potrivit?
Întrebările pot continua. De câte ori am pus în practică un sfat? De câte ori am acceptat sfatul altuia și de câte ori am constatat că sfatul a fost unul bun?
M-am aflat și eu până la un moment dat în ambele roluri, al celui care primește sfaturi și, în suficiente cazuri, în rolul celui care dă sfaturi. Până într-o zi când, mi-am dat seama că este nevoie să mă opresc, am rezistat impulsului de a mai da sfaturi și am aflat ce este dincolo de cuvinte. Am aflat că, dincolo de sfaturi sunt dorințele, visele și soluțiile celui care se află în fața mea. Am aflat că, oamenii se bucură de locul și spațiul oferit de tăcere pentru a-și împărtăși stările, trăirile și propriile rezolvări la problemele lor. Am aflat că, pe lângă sfaturi există și întrebări. Am aflat ce frumos este să întreb: “Eu cu ce te pot ajută?”. Am aflat că, pot să descopăr infinit mai multe lucruri tăcând și ascultând decât vorbind sau dând sfaturi. Și am mai aflat cât de frumoși sunt oamenii când se deschis, când nu fug și nu se ascund în sine pentru că nu se simt agresați de sfaturi și direcții de urmat oferite din exterior.
Mai presus de toate însă, am descoperit că, atunci când ne oprim din a mai da sfaturi oferim celuilalt încrederea și susținerea de care are nevoie pentru a-și găsi propria cale pentru rezolvarea situațiilor sau stărilor prin care trece.