Fluturii dansau vrăjiți

Perioada aceasta cu ploi abundente a fost productivă și iată că, am parcurs un drum la capătul căruia vin în fața voastră cu o imagine nouă a site-ului, locul acesta virtual care a fost și îmi doresc să rămână locul în care oamenii continuă să se descopere și redescopere pe ei și potențialul propriu, să-și amintească mereu că viața=poveste și povestea=viață.

Imaginea site-ului s-a schimbat, am adăugat utilități noi, ce am păstrat este DE CE-ul de la care am plecat acum mai bine de 7 ani. Acesta a fost și rămâne împărtășirea experiențelor proprii care pot inspira și motiva cititorul pentru a iniția acțiuni în sfera autocunoașterii și dezvoltării, împreună cu invitația de a redescoperi și a afla lucruri noi despre povești, aceste unelte prietenoase de învățare, susținere și introspecție. Poveștile, aceste mijloace fabuloase de comunicare care au putere de transformare și modelare blândă, lină, constantă. Poveștile  care, de multe ori, sunt dureroase, în același timp, depinde de alegerile pe care le luăm și de efortul pe care suntem dispuși să-l facem pentru a le transforma în lecții de viață. Poveștile care aduc ingredientele necesare pentru o viață trăită cu sens și cu bucurie.

Sunt recunoscătoare pentru că am avut prilej să lucrez în acest proiect de redesenare a site-ului cu oameni și profesioniști minunați, am văzut încă odată ce putere are talentul (talantul) pus la lucru, am văzut ce frumos se împletesc diverse profesii și specializări când oamenii sunt pasionați de munca lor. Și nu, nu au fost doar momente line, au fost și blocaje, poate unele tensiuni pe ici, pe colo. Pe toate le-am depășit pentru că ne-au sprijinit valorile comune și concepte specifice lucrului în echipă pe care ni le-am asumat și pe care le-am trăit întru totul.

Urmând firul roșu al puterii de transformare prin scris, prima pagină este destinată atelierului de conștientizare și dezvoltare în care este utilizată metafora și poveștile pentru a deschide ferestre interioare și exterioare necunoscute și nebănuite. 

Provocările prezentului în ceea ce privește învățarea, echilibru interior, atingerea diverselor obiective sau țeluri sunt diferite de momentul în care am creat acest atelier, în urmă cu 4 ani. De aceea, a venit timpul unor reconfigurări și repoziționări a temelor abordate rezultând, pentru cei care aleg să participe la atelier, beneficii raportate la nevoile curente ale oamenilor. Implicit, a venit momentul în care atelierul primește alt nume și astfel, Write2Achive devine Puterea Poveștii Personale, păstrând obiective precum conștientizarea și generarea de soluții, inovația, motivarea, inițierea acțiunii și adăugând obiective noi precum, gândirea dincolo de restricții, echilibrului prin povești și reziliența. 

Atelierul Puterea Poveștii Personale pune într-o perspectivă constructivă latura umanistă care există în fiecare dintre noi, care se manifestă conștient sau inconștient și care poate contribui la bunăstarea personală, profesională și socială. Atelierul Puterea Poveștii Personale este invitația pe care o fac acelora care caută starea de bine personal și profesional, cărora le place să învețe și să descopere noi valențe ale potențialului propriu pe care să le pună să lucreze în folosul lor și a celor din jur. 

Un detaliu de culise pe care îmi doresc să-l împărtășesc cu voi este legat de procesul intern pe care l-am traversat când am stabilit poza mea de profil pe care să o afișez pe site și pe rețelele de socializare. Deși este ceva mai veche, este una dintre pozele mele preferate și, cu toate acestea, am avut rezerve să o arăt oamenilor. Un prieten m-a întrebat ce reprezintă poza pentru mine și cum de evit să o utilizez ca poză de profil. I-am spus despre o convingere mai veche și neproductivă aceea că, poza mă reprezintă prea mult iar oamenii nu doresc să mă vadă cum sunt ci, doresc să mă vadă cum vor ei să fiu. În momentul în care i-am destăinuit aceasta, am simțit cum s-a disipat poate ultima bucată din convingere și mi-am dat seama încă odată că, indiferent de cum doresc să mă vadă oamenii, important este cum îmi place mie să fiu. Poza asta chiar mă descrie așa cum îmi place să fiu, un om ca toți ceilalți oameni, poate cu o plăcere accentuată de a privi către cer, către dimensiuni și perspective luminoase. Poza o descrie și pe fetița din mine care a crescut ascultând povești cu zâne și fata pădurii, povești despre rege, Marea Unire, război și primele zile ale comunismului în România. Poza o arată pe adolescenta care a traversat schimbările generate de revolta împotriva regimului comunist. În același timp, poza mă arată și cum îmi place să fiu, ca adult, cu ochii către Dumnezeu și către biserica Lui, așa cum este ea, cu bune și cu mai puțin bune. Astăzi o las să fie poză de profil și mă bucur că mai fac un pas către cine sunt eu, de fapt.

Vă las să parcurgeți paginile site-ului ca pe o călătorie care amprentează și reiterează împletirea vieții (personale și profesionale) cu poveștile, aducând aminte cititorului că, atunci când iese din rațional și se duce în imaginar ridică bariere și deschide ferestre către orizonturi interioare și exterioare necunoscute și nebănuite.