Mă tot gândesc în ultimul timp la procesul învățării și ce rol avem fiecare dintre noi în acest proces.

Zicala conform căreia ”omul, cât trăiește, învață” cred că este acceptată de majoritatea dintre noi. Suntem în rolul de elev, practic, toată viața. Uneori învățăm conștient, alteori ni se întâmplă să acumulăm cunoștințe fără să ne dăm seama că o facem. La un moment dat, însă, uitându-ne în urmă realizăm că ne-am aflat într-un proces de învățare și devenim recunoscători persoanelor sau experiențelor din care am avut de învățat.

Rolul în care cred, din ce în ce mai mult, că ne aflăm permanent este acela de învățător. Mă întreb câți dintre noi ne dăm seamă că jucăm acest rol cel puțin la fel de des ca cel de învățăcel? Cât de conștienți și responsabili suntem în acest rol? Indiferent dacă avem sau nu copii, dacă avem sau nu colegi, vecini, prieteni sau rude, prin interacțiunile noastre cu ceilalți intrăm foarte des în rolul de învățător.

Când suntem în acest rol dăruim și împărtășim din ceea ce avem sau suntem, devenim de cele mai multe ori exemplu pentru cei pe care îi învățam, deschidem drumuri pentru elevii noștrii, lăsăm amprente peste oameni și locuri.

Rolul de învățător este un rol nobil. Poate acest rol să devină împovărător dar poate să aducă și multă bucurie pentru că, mai devreme sau mai târziu, rezultatele apar. Și vorbesc atât despre rolul de învățător pe care îl avem la școală, acasă sau la serviciu cât și despre rolul de învățător pe care îl avem pe stradă, într-un mijloc de transport, în vacanță, în sălile de sport, în cabinetele medicale sau peste tot unde ne poartă pașii noștrii.

Am avut norocul să întâlnesc în viață mea oameni care, mi-au punctat existența într-un mod aparte, oameni care au jucau firesc și responsabil rolul de învățător. Și, gândul mă poartă către profesorii, trainerii, rudele, prietenii, colegii, șefii, vecinii sau oamenii cu care am interacționat, poate, o singură data în viața mea. De la fiecare am avut câte ceva de învățat, pe fiecare i-am avut, cel puțin odată, ca exemplu de buni învățători, fiecăruia le sunt recunoscătoare pentru ce m-au învățat sau pentru ce mi-au împărtășit.

Gândindu-mă cu drag la toți acești oameni, realizez că, am jucat și eu, la rândul meu, rolul de învățător. Câteodată am știut că o fac, alteori nu, însă, de fiecare data, am dat tot ce aveam mai bun la acel moment. Mai mult, de când mi-am dat seamă că, nu este o alegere ci, este în legea firii să fim în acest rol, mă străduiesc să trăiesc mai deplin, mai responsabil, să îmbrățișez mai des acestă misiune.

Și, chiar dacă pot fi catalogată că idealistă, îmi place să-mi imaginez cum ar fi această lume atunci când fiecare dintre noi își va asuma conștient rolul de învățător, și-l va juca cât mai bine cu putință.

shares