Povestea elefănțelului căcăcios

În urmă cu câteva luni am participat într-un proces de învățare unde am primit una din cele mai provocatoare teme pentru acasă din existența mea. A fost nevoie să dezvolt un joc sau să scriu o poveste care să aibă ca personaj principal un elefănțel căcăcios iar în final să poți trage o concluzie de învățare. Am ales să scriu povestea elefănțelului căcăcios și pentru că începând cu această poveste multe s-au întâmplat în viață mea doresc să fie prima postare din acest loc destinat dezvoltării și creșterii personale.

“A fost odată o familie de elefanți care și-a dorit să aibă copii. Curând, au venit pe lume doi pui de elefant.

La puțin timp după ce s-a născut, puiul cel mic a fost numit de ceilalți elefănței de joacă elefănțelul căcăcios. El adesea, fără să se poată abține, trăgea pârțuri, iar uneori, chiar făcea caca pe el de față cu tovarășii săi de joacă. Aceștia râdeau și-l arătau cu trompele.

Văzând el cum stau lucrurile a ales să se îndepărteze de ceilalți elefănței din comunitate și a început să exploreze lumea din jurul lui, de unul singur.

Pentru că trăia într-o zonă cu relief generos, cu păduri, pajiști pline de flori și râuri care susură la tot pasul, avea cât era ziua de mare pe unde să hoinărească. Și pentru ca să nu se simtă singur atunci când se plimba și descoperea frumusețile din jurul lui începu, cu ajutorul trompei, să cânte.

În primele zile când a descoperit că poate folosi trompa pentru a cânta erau doar niște sunete false dar, pe măsură ce trecea timpul, el cânta din ce în ce mai frumos. Păsările zburau prin preajma lui și îl ascultau bucuroase iar fluturii dansau vrăjiți de acordurile elefănțelului căcăcios.

Într-o zi, se juca în apa limpede a unui rău din apropierea casei și cânta bucuros și lipsit de orice griji, ca de obicei. Fiind aproape de casă, vântul a dus melodia până la urechile celorlalți elefanți care, unul câte unul, se îndreptară către locul de unde venea acel cântec minunat. Mare le-a fost mirarea când au ajuns la rău și au descoperit că elefănțelul căcăcios era cel cu glas și sunet divin.

Începând din acea zi, la toate evenimentele și sărbătorile elefănțelul căcăcios cânta pentru comunitatea din care făcea parte și cine știe dacă nu cumva a fost chemat și de alți elefanți, din alte zone, pentru a-i încânta cu muzică lui.”

Concluzia de învățare care poate fi trasă este aceea că, dacă nu ți-ai găsit încă talantul (talentul), dacă nu ești sigur care este acela sau ai îndoieli, prin auto-dezvoltare și auto-cunoaștere poți să ajungi acolo unde nici tu nu te-ai gândit. Iar acest loc este pentru cei care doresc să se găsească sau să se regăsească pe ei.