Viața alături de roboți între frici și simpatie

Mărturisesc că, am evitat o bună perioadă de timp să mă gândesc la viața noastră alături de roboți chiar dacă le simțeam zilnic prezența. Evitam să privesc în față emoțiile asociate cu acest subiect. Fiind de multi ani în postura de a servi oamenilor și organizațiilor pentru a-și armoniza nevoile îmi era dificil să găsesc suficiente argumente care să înlăture frici și îndoieli personale pentru ca, mai apoi, să pot să susțin integrarea unor emoții similare ale celor pentru care lucrez.

Până în ziua în care am fost întâmpinată, la intrarea în sediul unei firme, de un robot. O mașinuță care semăna la înfățisare cu un om fără, însă, să fie. Și atunci, am realizat că este nevoie să privesc în față acestă realitate și să îmi spun sincer ce simt și cum gândesc legat de acest aspect.

În acea zi, mi-am recunoscut că simțeam frică de necunoscut dar și frică asociată cu ideea că roboții vor lua locul oamenilor în procesul muncii și asta ar putea genera tot felul de probleme. A fost, în același timp, și ziua în care am încetat să mă mai tem, ci doar să văd roboții ca pe ceea ce sunt, de fapt, o componentă a schimbării continue în care suntem noi oamenii dar și tot ce ne înconjoară, mașini, roboți, natură.

Este evident că, automatizarea și robotizarea diverselor procese și operațiuni ia amploare. Cu mulți ani în urmă, am participat la automatizarea mai multor procese de resurse umane pentru firma în care lucram la acel moment. În urma acelor automatizări nu s-a pus problema de a se reduce numărul angajaților din departament, ci au apărut sarcini și responsabilități diferite. Acum este rândul roboților să mai facă un pas către mai ușor, mai exact, mai performant și profitabil.

Întrebarea legitimă este: ce rămâne de făcut omului? În opinia mea, oamenii au posibilitatea să facă mai mult din ce spuneau, până acum, că nu au timp să facă. Las mai jos câteva dintre acțiunile care pot fi asumate la nivel organizațional ca urmare a dispariției task-urilor repetitive.

• Dezvoltarea creativității oamenilor prin abordări diferite ale diverselor situații cu care se confruntă business-ul. Încurajarea angajaților să-și acceseze resurse interioare prea puțin utilizate și stocate la nivel subconștient.
• Cunoașterea de sine, pentru relații constructive și pentru o viață frumoasă la locul de muncă. Dinamica relațiilor, nevoia de a reține oamenii în organizații și calitatea mediului de lucru ne împing, tot mai mult, să facem acești pași către noi înșine. Locul de muncă și relațiile pe care le avem sunt oglinda noastră. Ce vedem acum în această oglindă? Ce ne dorim, de fapt, să vedem? Dacă până de curând dădeam vina pe lipsa timpului pentru că stăm departe de noi, acum roboții vin să elimine cel puțin într-o măsură argumentul universal “nu am timp”.
• Timp de oferit comunității sau societății pentru a acoperi diferite nevoi cu care acestea se confruntă.

Sunt sigură că lista poate continua, și o las deliberat deschisă, cu acțiuni care pot lărgi perspectivele oamenilor și implicit ale business-urilor din care aceștia fac parte. Lărgirea perspectivelor ne sprijină să răspundem cu bine provocărilor care apar indiferent de vremurile pe care le trăim sau generațiile care vin, fiecare cu particularitățile ei. Alegerea de a păstra orizonturi înguste poate duce, la un moment dat, la eliminarea din joc, poate ajuta la stagnare sau la a trăi sentimentul neîmplinirii profesionale sau/și personale.

Sunt companii care au acțiuni îndreptate către toate cele trei direcții enumerate mai sus, companii care investesc și încurajează oamenii să se cunoască mai bine, companii care apreciează și fructifică potențialul uman la nivel superior. Sunt companii care dau înapoi comunității din timpul și banii lor pentru a face și a fi mai bine. Probabil că, sunt încă suficient de puține pentru a se simți cu adevărat impactul acestor acțiuni, în același timp, este încurajator că există.

Când am realizat că apariția roboților ne oferă, printre altele, timp și prilej să dăm atenție unor terenuri interioare de care nimeni nu ne-a spus la școlile pe unde am umblat, când am realizat că aceste terenuri sunt cel puțin la fel de importante ca cele despre care ni s-a spus prea mult, am început să-i simpatizez pe dragii roboți. Depinde de noi să fructificăm în sens constructiv avantajele oferite de prezența roboților sau să refuzăm și, astfel, să împrumutăm din tipologia lor lăsând deoparte bogația interioară care ne însoțește pe fiecare în călătoria noastră aici, pe pământ.